Nichita Stănescu[Nichita_Stanescu]

Città di residenza: Ploiești
Madrelingua


Biografia Nichita Stănescu

Pagina web personale Nichita Stănescu


 L`indirizzo diretto di questo autore é : 

Questi sono i più recenti ai testi di quest' autore:

Questi sono i più recenti ai testi di quest' autore:

Commenti:

Testi iscritti da questo autore nella Biblioteca:

Pagina: 19 : 18 : 17 : 16 : 15 : 14 : 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Într-o joi cu dragoste :
Poesia 2015-03-01 (9623 visite)

Într-o mare de plasmă :
Poesia 2009-06-27 (12722 visite)

Într-un zbor deplin :
Poesia 2003-03-01 (8810 visite)

Întrebări :
Poesia 2002-06-25 (9995 visite)

Învățăturile cuiva către fiul său :
Poesia 2002-06-13 (17975 visite)

Invizibilul soare :
Poesia 2003-03-12 (10531 visite)

Invocare :
Poesia 2009-08-04 (9761 visite)

Invocare :
Poesia 2012-04-19 (6772 visite)

Ispășire :
Poesia 2009-07-28 (9241 visite)

Joc :
Poesia 2009-08-04 (17826 visite)

Joc de unu :
Poesia 2002-11-07 (9872 visite)

Jupiter conservator :
Poesia 2009-08-04 (8445 visite)

knot :
Poesia 2005-07-09 (8700 visite)

La guerra delle parole :
Prosa 2008-12-06 (9097 visite)

La începutul sfârșitului :
Poesia 2009-05-24 (8103 visite)

La leçon de vol :
Poesia 2004-12-24 (11485 visite)

La lemne :
Poesia 2009-05-29 (7416 visite)

La munte :
Poesia 2009-08-04 (9712 visite)

La nord de nord :
Poesia 2009-08-05 (8261 visite)

La o margine :
Poesia 2003-03-17 (8786 visite)

La o răsărire :
Poesia 2009-08-04 (10027 visite)

La piciorul răsfățat :
Poesia 2009-07-04 (9362 visite)

La piramidă :
Poesia 2003-03-27 (8537 visite)

La poartă : Argotice (1955)
Poesia 2005-08-29 (9644 visite)

La umbra piramidei :
Poesia 2004-09-30 (8610 visite)

La vulture :
Poesia 2009-07-08 (7298 visite)

La-nceputul serilor :
Poesia 2002-11-27 (10967 visite)

Lambada :
Poesia 2006-08-20 (14907 visite)

Lăsare :
Poesia 2009-08-01 (8386 visite)

Laț :
Poesia 2009-11-21 (8838 visite)

Lauda omului :
Poesia 2002-06-15 (52926 visite)

Lăuntrul ochi :
Poesia 2009-04-10 (8522 visite)

Lecția de anatomie :
Poesia 2006-03-08 (8698 visite)

Lecția de citire :
Poesia 2003-03-07 (24495 visite)

Lecția de zbor :
Poesia 2009-04-18 (26626 visite)

Lecția despre cerc :
Poesia 2002-06-25 (45950 visite)

Lecția despre cub :
Poesia 2002-06-25 (159636 visite)

Lege pentru nenăscuți :
Poesia 2009-08-04 (9066 visite)

Legea :
Personali 2003-06-20 (9593 visite)

Legea ca loc de unde se pleacă :
Personali 2003-06-20 (11314 visite)

Legendă :
Poesia 2003-03-05 (8021 visite)

Leoaică tânără, iubirea :
Poesia 2002-09-11 (114394 visite)

Lepădare de copii :
Poesia 2003-03-04 (8831 visite)

Leșin :
Poesia 2010-09-03 (8527 visite)

Lettre médievale :
Poesia 2005-04-21 (9675 visite)

Liniște :
Poesia 2003-03-31 (10770 visite)

Liniștea de după mit :
Poesia 2003-03-24 (9096 visite)

loc al linistii :
Poesia 2004-10-30 (7315 visite)

Locomotive vechi, terasamente, greieri :
Poesia 2009-08-01 (7628 visite)

Logica la animale(I) :
Poesia 2009-08-04 (6848 visite)

Biografia Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sf. Petru și Pavel”, devenit „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, pentru ca ulterior, între 1952 - 1957 să urmeze cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

În 1952, s-a căsătorit cu a doua dragoste a sa din adolescență, Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.

1955 - Nichita și-a adunat poeziile sale „bășcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”, într-un volum numit Argotice — cântece la drumul mare și publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doinea Ciurea
1957 - În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii.
1957-1958 - Este pentru scurt timp corector și apoi redactor la secția de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).
1960 - La sfârșitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii.
1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.
1964 - Apare la începutul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primește Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaște pe poeta Gabriela Melinescu, și în tensiunea relației lor poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.
1965 - Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp.
1966 - Publică la Editura Tineretului volumul 11 elegii. Elegiile vor aparea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, Alfa.
1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite: Roșu vertical, antologia Alfa și volumul de poezii Oul și sfera.
1969 - Tipărește Necuvintele, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu.
1970-1973 - Devine redactor-șef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban.
1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic și a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susține o rubrică lunară în revista „Argeș”.
1971 - Apar în Iugoslavia două cărți traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediție bilingvă de poezii inedite și Nereci (Necuvintele).
1972 - Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni și Măreția frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obține pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.
1974 - În martie, de ziua lui, are o revelație a morții sub forma unui îngrozitor tunel oranj.
1975 - Obține pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor și i se atribuie Premiul internațional Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder). Tipărește cea de-a patra antologie a sa, Starea poeziei, în populara colecție Biblioteca pentru toți. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuință, din Str. Piața Amzei nr. 9. În fața geamului apartamentului său crește celebrul salcâm Gică.
1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului care va lăsa ceva sechele și după vindecare.
1978 - Publică volumul de poezii Epica Magna, care primește în același an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române
1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.
1980 - Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel pentru literatură, alături de Elytis, Frisch, Senghor și Borges. Premiul este acordat poetului grec Odysseas Elytis. Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan in colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord.
1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.
1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.
În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.
1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.
1983 - Ascunde față de toți semnele maladiei sale, afișându-se optimist, iar medicii se declară uimiți de rezistența și vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.
Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.
Pe 12 decembrie, pe la miezul nopții, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare și este adus cu salvarea la Spitalul de urgență unde crizele sunt extrem de violente și poetul se stinge din viață fix la orele două și zece minute. Ultimele sale cuvinte sunt: „Respir, doctore, respir”.
1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”, în 1983).
1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.
2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov, apare O viziune a sentimentelor, traducător Ognean Stamboliev.